Tipuri de fizica

             Fizica clasică cuprinde ramurile fizicii datând de dinainte de "revoluţiile" de la începutul secolului XX, datorate mecanicii cuantice şi teoriei relativităţii. Fizica clasică, denumită şi Fizica newtoniană, se defineşte prin opoziţie cu fizica modernă sau fizica secolului XX. Dezvoltări recente ale vechilor teorii din fizică se subsumează tot fizicii clasice, spre exemplu noi descoperiri în fizica fluidelor sau electromagnetism.
Un statut ambiguu îl au ramuri ale fizicii care derivă din discipline "clasice" dar prezintă aspecte calitativ noi. Un astfel de exemplu îl constituie teoria haosului ("chaos theory"), care reprezintă o extensie a mecanicii clasice, însă ale cărei idei sunt chintesenţial moderne.
              Fizica atomică este o ramură a fizicii ce se ocupă cu studiul atomilor ca un sistem izolat de electroni şi un nucleu atomic. În principal se studiază aranjarea electronilor în jurul nucleului. De asemenea, se studiază şi procesul prin care aranjarea electronilor se modifică. Aceasta include şi ionii şi atomii neutrii.
Termenul de fizică atomică este cel mai des asociat cu fizica nucleară, deoarece în general atomic şi nuclear sunt sinonime pentru majoritatea populaţiei. Specialiştii fizicieni diferenţiază fizica atomică şi fizica nucleară. În cazul fizicii nucleare se studiază strict numai nucleul atomului.
                Fizica medicală foloseşte concepte şi metode din fizică pentru a ajuta în diagnosticarea şi tratarea unor boli.
Aplicaţii ale fizicii medicale:

• Radioterapie
• Diagnostic cu radiaţii X
• Medicină nucleară
• Radiaţie neionizanta (Laseri, Ultraviolete etc.)
• Diagnostic cu ultrasunete
• Protecţia împotriva radiaţiei.

          Fizica nucleară este disciplina din domeniul fizicii care se ocupă de structura şi proprietăţile nucleelor atomice. În cadrul fizicii nucleare există părţi atât teoretice cât şi practice care se ocupă cu studiul reacţiilor nucleare de dezintegrare radioactivă.